Campania virală Free The Nipple a ajuns în București

Mișcarea este și un protest față de politicile Facebook și ale altor rețele sociale care au interzis orice imagine cu sfârcurile la vedere – chiar dacă acea imagine este una artistică sau fără nicio intenție pornografică – în schimb tolerează imagini violente.

”Feministele islandeze care au început campania au dorit să atragă atenţia lumii întregi că o areolă mamară are o mult mai mare semnificaţie decât cred – mai ales – bărbaţii. Sfârcul şi sânul nu sunt chestii care trebuie sexualizate sau privite exclusiv sexual. Sânul reprezintă puritatea mamei sau a viitoarei mame. Locul de unde se hrăneşte fiecare în primele zile ale existenţei”, spun inițiatorii mișcării din România, pe urbology.ro.

În Islanda, iniţiatoarele deja sunt aproape de o convinge pe prim-ministra ţării lor să se alăture campaniei. În Vest, deja, tot mai multe femei aderă campaniei.

Mai multe românce curajoase s-au alăturat deja campaniei cu fotografii însoțite de mesaje. Femeile au vârste de la 18 până la 50 de ani.

Prima participantă la campania Free The Nipple România este Daniela Dumitru și are 50 de ani.

”În special în Romania, unde sunt atâtea limitări din partea societatii când vorbim de drepturile femeilor, m-as bucura să naștem o miscare feminina de-a dreptul revoluționara chiar daca porneste doar de la eliberarea sanilor. În fond, ei sunt expresia feminitații noastre. Cine e urmatoarea femeie curajoasa?” este mesajul transmis de prima susținătoare a campaniei.

„Mi-a placut ideea. Si urasc cliseele.”, transmite Monica. Femeia are 29 de ani.

Și fosta concurentă de la “Masterchef”, Maria Secrieriu, s-a alăturat campaniei. „Îmi plac provocările. Și cred în frumusețea femeii fără alunecarea în vulgaritate”, transmite Maria, care are 27 de ani.

Anca, o femeie de 34 de ani care susține mișcarea, scrie că „Frumosul nu înseamnă perfect; iar natural este mult mai frumos.”

O altă femeie care a participat la această campanie motivează: Sustin campania voastra deoarece cred in naturaletea femeii si vreau sa scapam de preconceptiile impuse de societate”. Andreea Ioana are 22 de ani.

Elena Stroe (24 de ani) s-a alăturat campaniei pentru că își dorește “să trăim într-o lume liberă”.
Karina este cea mai tânără participantă, are doar 18 ani. „Ăsta e protestul meu silentios fata de abuzurile sexuale, ce au ca «argument suprem» nuditatea feminina, nuditatea in general. Urasc conceptia gresita asupra sanilor, catalogarea acestora ca fiind frumosi sau urati, ignorarea scopului principal al acestora”, scrie tânăra.

„Ma alatur campaniei voastre deoarece vreau ca toate femeile, indiferent de varsta, sa aiba incredere in ele. Increderea in noi insine este cea mai eficienta arma a frumusetii”, scrie Cătălina Vasile, o femeie de 30 de ani.

Ramona (24 de ani) a participat la Free The Nipple România cu următorul mesaj: „Ma alatur voua, femei din lumea intreaga deoarece cred in puterea naturaletii si intr un viitor fara bariere si cenzuri irelevante”.

Femeile care vor să se alăture campaniei trebuie să intre pe pagina de Facebook Urbology, să trimită printr-un mesaj privat fotografia, împreună numele, vârsta şi motivul pentru care s-a alăturat campaniei #freethenipple în România. “E de ajuns să facă o persoană importantă primul pas. Apoi, cu siguranţă, vom scăpa de falsele pudori”, scriu inițiatorii mișcării, pentru a le convinge pe femei să aibă curaj și să trimită fotografii.



Patimile lui Hristos 2004

Patimile Domnului Hristos

Vezi mai multe video din film



Iisus Din Nazaret (1977)

YouTube Preview Image

http://salvatisuflete.org/
Dramă biblică şi amplă evocare a vieţii şi suferinţelor lui Iisus Hristos, de la naştere până la răstignire, impecabil realizată cinematografic şi dinamizată de muzica lui Maurice Jarre.



Dafin

Dafinul (lat. Laurus nobilis), cunoscut și sub numele de laur, este o specie de plante aromatice din familia Lauraceae, arbore sau arbust, care ajunge până la 10–18 m înălțime, originar din zona Mediteranei.

Frunzele au o lungime de 6–12 cm și o lățime de 2–4 cm , cu margini dantelate specific și usor încurbate . Este o plantă cu flori sexuate (plantă dioică) florile mascule și femele fiind dispuse pe organisme distincte ; florile sunt de un galben-verzui pal, de aproape 1 cm diametru, crescute câte 4-5 în umbelă alături de frunză. Fructul este în formă de boabă (bacă) neagră de aproape 1 cm lungime, conținând o singura sămânță.

Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mâncărurilor. De asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde și expresia “a se culca pe lauri”. O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la jocurile Pythian Games. În plus, tot de la laur derivă și cuvântul bacalaureat (bacă de laur) și cel de laureat ( încununat cu lauri), există un premiu cinematografic Premiul Laurul de aur.

Anumite date din literatura medicală sprijină ideea că frunzele de dafin ar avea următoarele utilizări :

Dafinul este amplu cultivat ca plantă ornamentală în regiuni cu climat mediteranean sau oceanic , dar și ca plantă de interior în zonele mai reci.

Dafinul, pe lângă utilizarea variată în prepararea mâncărurilor, este cunoscut și apreciat ca remediu natural în tratarea câtorva afecțiuni. Printre cele mai cunoscute afecțiuni care pot fi vindecate cu ajutorul dafinului se număra infecțiile (orale, intestinale), reumatismul, alcoolismul, laringita, anorexia.

Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intră în componența multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii. Proprietățile terapeutice ale ceaiului de dafin sunt cunoscute mai ales în tratarea reumatismului cronic, afecțiunilor nervoase și afecțiunilor orale.



Oameni singuri

Era o noapte rece și ploioasă când el a intrat în barul acela ca să vadă lume, sa bea ceva și să mai scape de frig.

Bine luminat, barul arăta îmbietor, dar se făcuse târziu deja și doar câțiva oameni își mai făceau încă veacul pe acolo, jucând cărți împreună sau îmbătându-se de unii singuri.

Însingurat, nu a văzut-o de la început pe femeia aceea înaltă care stătea singură la masa de lângă tejghea, uitându-se țintă la el. A fost doar atunci când s-a dus să îi plăteasca barmanului când a văzut-o. Femeia era îmbrăcată într-o rochie de un albastru închis și era foarte frumoasa.

“Bună seara”, spuse el văzând-o că se uită le el, încercând pur și simplu să fie politicos și să nu îi pară vicios, așa cum bea de unul singur la ora aceea târzie din noapte. “Ai chef de vorbă? Pot să iau loc la masa ta?”

Ea s-a uitat la el, fără să pară surprinsă de rugăminte, a dat din cap și i-a făcut semn să se așeze.

“De ce nu”, spuse ea. “E încă al naibii de devreme. Bună seara. Ce faci?”
“Nimic deosebit”, răspunse el. “Sunt nou în oraș așa că nu știu încă pe nimeni; căutam să găsesc un loc unde să mă ascund de ploaia sâcâitoare de afară; îmi era frig și am simțit nevoia să intru să beau ceva ca să mă mai încălzesc”.
“Un pahar de băutură chiar ajută în nopți reci și umede ca asta”, spuse ea, apoi se uită din nou lung la el, fără să mai adauge însă nimic altceva, ba chiar  rămânând tăcută și gânditoare pentru o vreme, continuând doar să se joace, delicat, cu paharul pe masă.

Dacă a văzut-o pe ea că tace, a tăcut și el. El nu era vreunul dintre aceia care se cred cine știe ce și nu simțise niciodată nevoia să vorbească banalități cu oameni pe care îi întâlnea pentru prima oară. În plus, adevărul este că el fusese întotdeauna intimidat în fața femeilor frumoase. Nu știuse niciodată la ce să se aștepte din partea lor sau cum să facă să le cucerească.

“Ție îți place de mine?” l-a întrebat ea așa, dintr-odată, după o lungă tăcere. Fusese ceva trist și nesigur în vocea ei și lui îi plăcuse lucrul acesta.
“Da, cum să nu? Bineînțeles. Îmi place de tine chiar foarte mult.”
“Îți place de mine ca să ma iei la tine acasă în noaptea asta sau îți place de mine ca să ne vedem din nou și mâine?”
“Îmi place de tine ca să te iau la mine acasă în noaptea asta și îmi place de tine și ca să ne vedem din nou și mâine”, răspunse el; serios și fără să șovăie.
“Ești draguț”, spuse ea. “Mi-ar plăcea să te cred. Știi, și mie îmi este frig, de fapt sufletului meu îi este frig, dacă poți înțelege ce vreau să spun și mă simt foarte singură.”
“Sigur că înțeleg ce vrei să spui. Și eu mă simt la fel; foarte des; mult prea des.”
“Da, mult, mult prea des și asta este partea cea mai îngrozitoare.”

Și au continuat să-și vorbească unul altuia în felul acesta pentru o vreme. Viața asta a noastră nu numai că este grea, viata asta a noastră, de fapt, este o târfă nenorocita. Trebuie să o călărești cât poți de strâns ca să o poți stăpâni, știind de la bun început că drumul pe care te va duce sfârșește drept în iad. Ca și când nu ar fi fost și asa prea destul, drumul ăsta nu are nici o ieșire și cu cât te căznești mai mult să fii bun și să faci totul așa cum trebuie, cu atât mai repede înțelegi că toate eforturile tale sunt zadarnice; bune doar cât să te facă să îți irosești viața. Nu există niciodată nici cea mai mică șansă de scăpare; ori crapi ori te ia dracu’; a treia opțiune nu există și nici cineva în care să ai încredere, care sa fie lângă tine, să te ajute sau să te călăuzească. Așa că tot ceea ce îți mai rămâne este să fii cât mai rece și mai neimplicat cu putință; să fii întotdeauna gata să te aperi și să ripostezi cu sălbăticie; să fii întotdeauna gata să te apuci cu ghearele și cu dinții chiar și de cea mai mică șansă care ți se oferă. Șansele astea, așa puține cum sunt, de obicei dacă ne vin, ne vin în viață numai o singura dată; însă celor mai mulți dintre noi ele nu le vin niciodată.

În cele din urmă, însă, nimic de fapt nu contează. Dacă ești puternic, toți te vor urî și, la cel mai mic semn de slăbiciune te vor înjunghia pe la spate. Dacă ești slab, toți te vor batjocori, vor sări pe tine și te vor zdrobi călcându-te în picioare. Dacă ești doar un om obișnuit care încercă să se facă pierdut în mulțime, toți te vor folosi ca să își satisfacă plăcerile lor vicioase pe seama ta, sfârșind prin a te distruge. Nu are nici un rost să îți faci iluzii. Nu există loc nici pentru dragoste și nici pentru milă în lumea asta ticăloasă, a noastră. Ca să nu mai vorbim de frumusețe sau de puritate. Tot ceea ce există este doar un deșert sterp, fără sfârșit și fără scăpare, care se deschide în fața fiecăruia dintre noi chiar din clipa în care ne naștem și pe care, fără nici un fel de motiv, suntem condamnați să-l traversăm până murim de unii singuri.

Când în sfârșit s-au oprit, el se simțise dintr-o dată sfârșit și foarte trist, iar în gură avea un gust îngrozitor de carne vie zdrobită între dinți, scârbos.

“Când ai avut tu timpul să înveți atâtea lucruri despre viață și despre toate mizeriile ei?”, a întrebat-o el.
“Nu l-am avut”, răspunse ea. “Te-am văzut intrând să bei ceva la ora asta târzie din noapte, treaz și de unul singur, și am înțeles că ai o inimă grea. Am știut că ai nevoie de cineva cu care sa vorbești ca să poți să îți mai ușurezi sufletul.”

Se făcuse foarte târziu de acum și orașul dormea adânc. Barul era gol și afară ploaia se oprise. Dintr-o dată nu se mai mișca și nu se mai auzea nimic. Ca și când nu ar fi existat niciodată, lumea aceea rea, fără scrupule, fără bucurii și fără speranțe de care tocmai vorbiseră, se făcuse mică și dispăruse undeva foarte departe în urma lor și acum rămăseseră numai ei doi; singuri, cu tăcerea maiestoasă a nopții înfășurată strâns și ocrotitor în jurul lor.

“Ție îți place de mine?” a întrebat-o el după un timp, cu o voce înceată și nesigură.
“Da, îmi place. Îmi place de tine chiar foarte mult.”
“Îți place de mine ca să mergi la mine acasă în noaptea asta sau îți place de mine ca să ne vedem din nou și mâine?”

“Îmi place de tine ca să merg la tine acasă în noaptea asta”, spuse ea zâmbind ca o femeie. “Și îmi doresc nespus de mult să ne vedem din nou și mâine.”

oameni-singuri