Scrisoare catre fiul meu

YouTube Preview Image


قصة إيليا ( إلياس ) Elijah Story

YouTube Preview Image


Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul

YouTube Preview Image


Plouă afară, plouă şi-n suflet

Plouă. E în toiul lui aprilie, dar plouă. O ploaie enervantă, de-a dreptul bacoviană. Plouă cu nişte picături mici, ce îmi găuresc lent sufletul. Simt cum fiecare moleculă de apă îmi zgârie mintea cu ghearele de plumb. Sunetul fiecărei picături ce se sparge de trotuar îmi curentează trupul.

Plouă… plouă… plouă…! Parcă zici că toţi norii şi-au propus să se golească în seara asta. Mă uit pe geam şi sper să văd stelele… asta ar însemna că norii s-au dus… zăresc o luminiţă. E firavă într-adevăr, dar clipeşte! E o picătură de lumină pierdută în abisul norilor îmbibaţi cu sângele stors din fericirea mea. Mai văd o stea… şi încă una… gata. Norii se duc să ucidă bucuria altcuiva…

Ultima picătură coboară vijelios. Îi urmăresc drumul. Ştiu că se va izbi de asfalt, fiind cea din urmă pe care o răpea pământul. Bălţile de apă prind glas şi vorbesc. Se bucură de nefericirea ultimei picături de ploaie. Vine!… vine… vine… inevitabilul se întâmplă: picătura e zdrobită de propia-i greutate. Mai mulţi stropi sar din băltoacă. Cercuri tot mai mari se întind peste tot. Ultima amintire a nefericirii mele s-a spulberat… Stelele şi luna strălucesc de parcă soarele le-ar fi cedat toată lumina sa. E o noapte perfectă.

Nu mai plouă. Şi, cu toate astea, nu pot să nu mă gândesc la ceva. Când ultima picătură a căzut, mi s-a părut că văd închis în ea, ca într-o temniţă, iubita mea plângând. Sub ea se căsca o prăpastie plină cu apă neagră ca smoala. Curentul îi întorcea privirea de la mine. Ochii ca două safire, mai profunzi decât prăpastia de sub ea, erau roşii de plâns, iar obrajii palizi erau brăzdaţi de nenumărate şiroaie de lacrimi. Mă uitam la ea, fermecat de frumuseţea chipului, şi îndurerată de tot ce fusese, şi mi-am dat seama că-mi cerea ajutorul, dar eu nu puteam să fac nimic. Eram blocat de fereastra camerei mele. Vedeam cum se prăbuşea şi nu puteam face nimic. Acest gând nu mi-a dat deloc pace, aş fi vrut să ţip, să curemur pământul ca să pot să ajung la ea. Atunci mi-am amintit vechea legendă finlandeză din „Mituri şi legende scandinave” care spune că în fiecare picătură de ploaie stă închis spiritul unui nefericit. Adică, atunci când cineva e peste măsură de îndurerat, toate lacrimile lui se adună într-o picătură de ploaie. Când aceasta se izbeşte de pământ, speranţa din sufletul lui moare. Cei care iubesc profund ploaia, pot vedea, atunci când se uită atent, speranţele din picături. Ele iau forma trupului ca să poată striga după ajutor, dar nimic nu poate fi schimbat, căci e prea târziu.

Acum nu pot să nu mă gândesc din nou la ultima picătură de ploaie, la iubita mea şi la acea speranţă la care a renunţat. Fără să-mi dau seama, lacrimi fierbinţi îmi curgeau tăcute pe obraji. M-am şters repede la ochi. Nu vreau ca o picătură de ploaie să-mi aparţină, nu vreau să-mi pierd speranţa.



Bun venit, vara!

E seara si afara luna mangaie strada pustie.

De un gard sta rezemat de 10 minute cu privirea la papucii inca curati, asculta aceasi piesa si nu se satura sa elibere din cand in cand cateva versuri razlete.

E miezul noptii si nu ii pasa! e el.. e singur si solitar!… A mai trecut jumatate de ora, simte furnicaturi in tot corpul cand incearca sa se ridice. Privirea urmareste o rama care se dezmeticeste dupa prima ploaie sanatoasa din vara asta.

Se uita la ceas si zambeste…. schimba piesa si pleaca spre casa!

Dimineata urmatoare se trezeste cu aromana amaruie de cafea din bucatarie – casa goala, un bilet pe frigider “Suntem la piscina, ai mancare in frigider… ti-am facut si cafea, sper sa nu se raceasca pana te trezesti!… P.S. Azi pleci la bunica!”

Isi bea cafeau si unge alesne pe paine dulceata. Intra pe messenger si vorbeste cu cativa prieteni – azi pe invisible!

Spre seara in incinta se adunasera vreo 20 de prieteni cu cate un rucsac si un sac de dormit. Destinatia -> casa bunicilor… mai bine zis gradina acestora!

Nici ca se putea mai bine! Casa nu mai era locuita de mai bine de 15 ani,  era insa ingrijita si chiar arata bine. El nici macar nu isi amintea de bunicii lui. Pregatise iesirea asta de la inceputul primaverii… s-a dus si bac’ul si admiterea… Proaspetii studenti si viitorii seniori ai liceului isi aranjau locul ptr urmatoarele 10 zile!

  • cosit iarba- bifat!
  • maturat veranda- bifat!
  • stabilit camerele- bifat!
  • aerisit casa- bifat!

Fetele se apucasera sa faca ceva pentru cina, baietii stateau cu chitari pe unde apucau. Apusul imortaliza momentul in noante dulci de vara!

… Miros de gratar cu iz de vin alb!… Raul la doi pasi, vecini – destul de departe!

Ce-ti mai poti dori?!…

Bun regasit, vacanta!