Cum sa stau cand imi fac singura poze cu telefonul?

Traducerea: cum să stau când îmi fac singură poze cu telefonul? Asta s-a căutat pe Google în 30 iulie și cumva s-a ajuns la mine. Iar eu, băiat bun cum mă știți, am zis să fiu de ajutor, așa că am făcut un top de poziții de făcut poze cu telefonul.

Idei de selfie-uri de fete:

Cu pieptul tras până la bărbie, fundul bombat și burta suptă (nu-i nevoie să respiri), în baie, cu logo-ul telefonului la vedere:

selfie-baiesursă

Cu boticul la vedere. De fapt, nu e botic, așa-s buzele tale, mari și senzuale, dau pe-afară.

selfie-buze-umflatesursă

De foarte aproape, să se vadă că ai părul bogat și frumos și lung și…

selfie-close-upsursă

Înainte de culcare, în ținută lejeră, gen Vai, nici nu mi-am dat seama că am uitat că n-am chiloți pe mine înainte să pun poza pe net.

selfie-cu-fundul-golsursă

Din profil, din partea ‘a bună:

justin-bieber-e-fatasursă

Dragi băieți, sfaturi de selfie-uri masculine cu altă ocazie, că-mi fu greu să muncesc atâta pentru postarea asta.



Citate și poze dezbrăcate

Sunt poet, vedeți, da?

Dar nu mai poet decât unii de pe Facebook. Moda pe care eu am remarcat-o a început pe hi5. Da, am avut cont și acolo.

Pentru asigurarea succesului de pe Facebook și a unui număr format din minim două cifre de like-uri sunt necesare două elemente și atât! Poze cu fundul scos în evidență și citate din diverse cărți pe care gagicile din poze 99% că nu le-au citit, ci le-au găsit la o căutare pe Google.

Citate_și_poze_dezbrăcate

(Poza asta nu mi se pare din categoria aia, dar n-am vrut să vă oripilez :) . Sursă foto)

Pentru că nimic nu se potrivește mai bine decât un fund bombat îmbrăcat în colanți tigrați, strânși bine pe șolduri, să se vadă trecerea (sper că v-ați prins unde bat) de la piele bronzată la blana de felină-masivă-wannabe cu un citat din Octavian Paler. Cine-i Paler? Irelevant! Ideea-i că fata e inteligentă și știe să scrie (probabil) CYTATE pe Google. Google, fiind băiat deștept o întreabă dacă a vrut să zică CITATE și-i dă linkuri.

Și urmează:

O poză sprijinită de un copac. Fundul în afară, să se vadă că e lucrat la șaormerie. Și citatul: “Dacă ai destulă răbdare poţi să muţi munţii din loc, dar dacă ai destulă inteligenţă zbori peste ei, că e mai simplu.” (Boris Vian)

O poză în baie. Posibil cu botic. În partea de jos a oglinzii se vede fundulețul aruncat în afară: „Învinge durerea, râzi cât se poate, căci tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte…” (Shakespeare și nimeni altul, dragilor!)

Cu o prietenă. Bot în bot. Două funduri în afară. Și decolteurile, eventual cu cruci pe la gât, că Dumnezeu cu pozele sexy și cu citatele se-mpacă de minune! “Adevărata frumusețe izvorăște din sublim și simplitate.” (Anonim)

Pe jos. Privirea pierdută spre viitor. Fundul ori la stânga ori la dreapta. Stă sprijinită într-o mână, eventual și puțin aplecată și cu gura deschisă. ”Găseşte curajul de a fi tu însuţi, chiar dacă încă nu ştii cine eşti!” (Paulo Coelho, evident!)

Din spate. Fața totuși spre aparat și o moacă șmechero-naivă. I se vede fundul scos în afară, nu prea respiră ea când face așa o poză. “Omul înţelept nu spune tot ce gândeşte, dar ce spune, gândeşte..” (Aristotel)

Le cunoașteți, nu? :D



Bătrânul și soția sa

Bătrânul are 80 de ani și în fiecare dimineață vine și ia micul dejun cu soția lui.
L-am întrebat de ce soția lui este la azil, iar el mi-a raspuns că are boala Alzheimer. L-am întrebat: soția ta se va îngrijora dacă tu nu ajungi să iei micul dejun cu ea? A răspuns că ea nu-și mai aduce aminte … nu mai știe cine este, că de 5 ani nu-l mai recunoaște deloc. Am rămas surprins și i-am zis: ” Incredibil! Ea nu te mai recunoaște și cu toate astea în fiecare dimineață ajungi aici și iei micul dejun cu ea.” Bătrânul a zâmbit, s-a uitat adânc în ochii mei și mi-a strâns mâna, apoi a zis: “Ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu mai știu cine este ea.”



Scrisoare către copilul meu

Înainte de toate, vreau să ştii că te iubesc. Acum, şi mereu. Eşti sânge din sângele meu, şi eşti darul meu lăsat lumii. După ce eu nu voi mai fi, e de datoria ta să continui lupta de a face lumea mai bună. În felul tău, cu mintea şi puterea ta.

Vreau să ştii că îţi voi greşi. Mult. Că te voi direcţiona înspre scopuri şi vise care poate nu-ţi vor aparţine.

Vreau să ştii că îţi doresc tot binele din lume. Şi cât îmi va sta în putinţă, voi face să fie aşa.

Vreau să mă ierţi că te voi răsfăţa. Pentru că o voi face.

Vreau să mă ierţi căci nu voi fi un părinte strălucit. Vom avea păreri diferite despre lucruri, iar eu voi fi încăpăţânat să am dreptate.

Vreau să mă înţelegi când anii vor trece că eu voi uita cum e să fii ca tine. Voi uita ce înseamnă să trăiesc pentru prima dată şi voi încerca să te feresc de orice greşeală, subminându-ţi experienţa.

Vreau să greşeşti, deşi îţi voi spune să n-o faci. Vreau să te formezi pe fondul tău, nu al meu.

Vreau să înveţi de la mine, dar să nu devii ca mine.

Vreau să mă respecţi, dar nu pentru că sunt tatăl tău, ci pentru că ţi-am câştigat respectul.

Vreau să fii un om drept şi să nu faci rău voit. Dar dacă vei alege să o faci, eu tot te voi iubi.

Vreau să nu te pierzi pe drum, şi deşi vor veni momente grele, să nu fii prea mândru să ceri ajutor. Nu cum am fost eu.

Vreau să nu uiţi niciodată cât a răbdat mama ta, pentru că ea va face mai multe decât mine.

Vreau să înveţi că iubirea e singurul lucru pentru care merită să lupţi până la capăt, dar că nu o poţi forţa.

Dar în cele din urmă, vreau să îţi trăieşti viaţa aşa cum ţi-o doreşti tu, nu eu. Şi să nu uiţi niciodată că oricât de rău va fi, sunt mereu cu tine, chiar şi dinainte de a te naşte.



Mary and Max

An: 2009
Regie: Adam Elliot
Scenariu: Adam Elliot
Distribuție: Eric Bana
Philip Seymour Hoffman
Toni Collette
Mi-am dat seama că pe blogul meu nu se află nici o recenzie a unei animații. Și cum altfel să inaugurez această rubrică, dacă nu cu animația mea favorită. În general, îmi plac animațiile, dar sunt foarte pretențioasă când vine vorba de acest gen, astfel că sunt destul de puține cele care mi-au îndeplinit întru totul „cerințele”. Cu toate astea, am o listă, destul de scurtă ce-i drept, cu animații care au reușit să mă impresioneze. Iar în fruntea listei se află o animație cărei nu pot să-i reproșez nimic, o animație de nota 10, care a reușit să detroneze în lista mea Animal Farm (o altă animație excelentă), sau cel puțin să se ridice la același nivel.
Mary and Max este un film extrem de inteligent, ingenios, cu o atmosferă sumbră și tristă și un umor special, este o animație pe care orice cinefil ar trebui să o vadă, pentru că este o lecție de „așa se face”. Nu este genul de animație pentru orice vârstă, este doar pentru „oameni mari”, pentru că pe lângă tema centrală prietenia și singurătatea, regizorul mai abordează și alte teme, strict pentru adulți, precum alcolism, depresie, trimiteri sexuale. Oricum copii nu ar putea înțelege mare lucru și nici nu cred că ar fi atrași de genul de animație.

Punctul central al poveștii este o prietenie neobișnuită. Mary, un copil singuratic de 8 ani, este în căutarea unui prieten. Ea alege la întâmplare numele Max Jerry Horovitz dintr-o carte de telefon din New York și îi scrie o scrisoare în care îi povestește viața ei, dificultățile cu părinții etc. Max, un bărbat de 44 de ani, obez, antisocial, ce suferă de atacuri de panică, deși confuz și surprins de scrisoare îi răspunde fetiței și astfel cei doi se împrietenesc și mențin legătura, prin corespondență, timp de 20 de ani. O prietenie neobișnuită între două persoane aflate pe continente diferite, Australia, respectiv America, ce au în comun plăcerea pentru ciocolată și un show tv animat.
Filmul se întinde pe 20 de ani, perioada de corespondență a celor doi. În prima parte ne sunt prezentate personajele, trăznite, și cum încet, încet se stabilește o relație de prietenie între un copil de 8 ani și un adult de 44 de ani. În cea de-a doua parte a filmului Mary crește, este psiholog, se căsătorește cu vecinul ei de care era îndrăgostită din copilărie, divorțează, cade în depresie. Nu o să dezvălui finalul, pentru că, probabil, sunt mulți care nu l-au văzut încă, nu pot să spun că este un final imprevizibil, dar este natural, este potrivit cu atmosfera filmului.

Dar nu numai povestea este ingenioasă, ci și regia, tipul de animație ales de Adam Elliot (a câștigat un Oscar pentru scurt-metraj în 2004), acompaniat de un soundtrack minunat. Filmat în stop-moțion, s-au folosit 6 camere de înaltă rezoluție pe 133 seturi cu 212 marionete și 475 de recuzite miniaturale, iar în fiecare zi s-au filmat, aproximativ 4 secunde de animație. Dar toată munca nu a fost în zadar pentru că rezultatul este uimitor. Personajele sunt bine conturate, realiste și extrem de sensibil portretizate, iar din punct de vedere vizual, regizorul, descrie lumile celor doi în mod diferit. Lumea lui Mary este prezentată în sepia, cu accente de roșu, pe când Max, trăiește într-o atmosferă sumbră, o lume prezentată în alb și negru.

      Un film orginal despre prietenie, singurătate, acceptare și imperfecțiuni, Mary and Max este un film deosebit, diferit de toate animațiile comerciale, pe care le vedem din ce în ce mai mult în cinematografe și este un film obligatoriu de văzut.
P.S Filmul este bazat pe fapte reale
YouTube Preview Image