♥ Dragoste & Iubire ♥

Exerciţii cu mingi, pentru obţinerea orgasmului | Sexerciţii

Venim spre interesul (sau doar curiozitatea) unora dintre cititoarele noastre, cu prezentarea câtorva exerciţii simple, pe care le pot executa acasă, fără a fi asistate, exerciţii ce presupun costuri minore şi după realizarea cărora, de regulă, femei care se consideră anorgasmice sau femei care obţin mai dificil orgasmul ajung să aibă orgasm sau să-l aibă mai lesne şi mai des. Aceste exerciţii presupun, totodată, invitaţii ca femeia să-şi cunoască mai bine corpul, posibilităţile sale de exprimare, implicând atât tonifierea musculară, cât şi explorarea unor zone erogene sau lucrul cu imaginarul individual. Este de recomandat ca femeia să cunoască şi să practice şi exerciţiile din gama Kegel (despre care am mai vorbit în cuprinsul altor articole), dar şi – dacă femeia consideră adecvat în ce o priveşte – exersarea autoerotică.

Precizăm că rezultatele acestor exerciţii nu sunt garantate, dar considerăm că dacă sunt realizate cu optimism şi implicare pot apropia rezultatele scontate, în termene ce variază de la săptămâni la luni, perioadă în care viaţa sexuală alături de partener e bine să aibă cursivitate. Totodată precizăm că exerciţiile de mai jos nu implică, dacă sunt executate corect, riscuri de accidente, răniri sau traume psihice.

Pentru aceste exerciţii sunt necesare trei mingi: o minge de cauciuc (similară celor pentru jocurile sportive – baschet, fotbal, volei – ale copiilor); o minge de tenis de câmp; o minge de tenis de masă (ping-pong).

Exerciţiile vor fi prezentate, în succesiune, în articolele ce urmează, toate (apoi şi altele) urmând a fi cuprinse în categoria “Sexerciţii”.

Este de preferat ca sexul vaginal să fie înlocuit cu sexul anal?

La scurt timp unul faţă de celălalt, am primit două mesaje conţinând întrebări similare. Mai întâi o adolescentă (înclinăm a crede) întreba dacă este cazul să se gândească a practica sexul anal cu prietenul său, în contextul în care se teme de sarcină, se teme de boli cu transmitere sexuală şi, mai ales, încă vrea să rămână virgină (aşadar, pentru perioada următoare, doreşte să-şi păstreze himenul inatct). Apoi, o femeie aflată, înţelegem, în preajma menopauzei, ne întreba (deşi nu pare a-şi dori aşa ceva…) dacă este cazul să ia în calcul ca, după ce nu va mai putea practica actul sexual vaginal, să-l înlocuiască cu cel anal.

Mai întâi trebuie să spunem, pe scurt, că sexul anal (care se realizează prin introducerea şi mişcarea în anus a penisului sau a unor obiecte care înlocuiesc penisul) este o practică sexuală utilizată de un număr relativ restrâns de persoane (în fond, o minoritate), persoane care se consideră foarte experimentate din punct de vedere erotic şi care realmente şi-l doresc, cu argumente diverse (pentru explorarea altor căi de obţinere a plăcerii erotice sau din cauză că – temporar sau definitiv – nu pot practica sexul vaginal). Trebuie spus şi că, în mod natural, corpul omenesc nu este alcătuit spre realizarea acestei practici, deşi, se pare, ea a fost avută în vedere de unii oameni încă din zorii umanităţii. Spunem astfel şi deoarece ea impune măsuri speciale de igienă şi siguranţă fizică şi chiar psihică, pe care nu le presupune sexul vaginal. Iar dacă pentru unii el constituie o alternativă sexuală sau un adaos sexual, dacă este permis de lege (însă doar cu acordul partenerului!), asta nu înseamnă că cineva poate să îndrume pe altcineva spre practicarea sexului anal.

În ce-o priveşte pe tânăra noastră corespondentă, bănuim că ea a aflat că, episodic, în anumite comunităţi (în SUA, de exemplu), în mod voalat, sexul anal s-a recomandat tinerilor aflaţi la debutul vieţii sexuale, în contextul unor creşteri alarmante a sarcinilor nedorite. Dar s-a constatat repede că nu aceasta este soluţia, întrucât sexul anal nu te fereşte de bolile cu transmitere sexuală, ba dimpotrivă, implică mai multe riscuri în acest sens. În plus, se pretează a fi efectuat de persoane cu multă experienţă, în sensul că, pe de o parte, presupune o pregătire specifică, de ordin igienic mai întâi, a anusului pentru a fi penetrat, iar apoi exerciţii specifice (întrucât, în mod natural, musculatura anală vizează împingerea spre înafară, nu receptarea către interior). În acest context, e bine de precizat că intromisiunea trebuie realizată, mai ales la început, cu multă delicateţe, pentru a menaja persoana receptoare faţă de durere şi de a o feri de eventualele rupturi anale. De regulă, primele intromisiuni se realizează mai întâi cu degetul (lubrifiat) sau cu obiecte care imită penisul, însă mai subţiri şi mai scurte decât acesta. În acest fel se constată toleranţa la penetrare, iar apoi dacă persoana penetrată manifestă sau nu plăcere.

În ce-o priveşte pe doamna care ne-a transmis al doilea mesaj, adăugăm că, după trecerea anilor, destul de numeroase persoane (şi mai ales femei), prezintă o anume (adică într-un grad mai mic sau mai mare) relaxare a muşchilor a musculaturii anale. Relaxare care, în unele cazuri, poate fi accentuată dacă persoana practică şi sexul anal. O verificare în acest sens se poate efectua astfel: din poziţie verticală, vă postaţi în poziţie ghemuit şi rămâneţi astfel timp de 3-5 minute. Dacă în acest răstimp nu re

Plăcerea e de genul feminin! | Mituri sexuale şi realitate

¤ Se vorbeşte din ce în ce mai des despre ejacularea feminină. Există sau nu? În anumite situaţii, când dorinţa, starea de excitare, apogeul acesteia este maxim, se întâmplă realmente ca unele femei „să ejaculeze”, fără însă ca aceasta să însemne că ea va elimina o cantitate de lichid similară cu cea a bărbatului care ejaculează. „Ejaculatul” femeii este un lichid cu consistenţă apoasă, emis în contextul orgasmului şi care se manifestă ca o umezire mai accentuată a zonei genitale. Nicidecum nu este vorba despre stropi sau despre un jet, aşa cum vor să inducă ideea, de exemplu, filmele porno. Deşi filmele par a arăta aşa ceva, în situaţiile respective este vorba doar de o serie de trucuri. De la caz la caz, ce se vede este ori ori emisie de urină (iar dacă substanţa este incoloră, înseamnă că actriţa a consumat anterior multă apă), ori expluzarea unui lichid introdus în vagin, de regulă cu o pompiţă sau cu un instrument similar unei seringi fără ac. Veţi spune, poate, că femeia (ca şi bărbatul) nu poate urina imediat după orgasm. Se pare că, după antrenamente în acest sens, micţiunea este posibilă. Şi apoi nici nu este neapărat cazul să se facă astfel de antrenamente, întrucât orgasmul actriţelor nu este prins în „fişa postului”; el poate fi simulat, pentru ca micţiunea să fie cât se poate de reală…

¤ Orgasmul feminin este diferit de cel masculin. Nu numai că este diferit de cel al bărbaţilor, dar diferă mult de la o femeie la alta sau, la o aceeaşi femeie, de la un context la altul (vezi şi alte articole pe această temă).

¤ Doar femeia are un organ cu ajutorul căruia să obţină plăcerea. Da, este adevărat, iar acesta este clitorisul. Prin excitarea clitorisului, femeia poate obţine aşa-numitul orgasm clitoridian (numai astfel doar din perspectiva locului unde se aplică stimularea sexuală şi, eventual, a locului unde este resimţită descărcarea plăcerii). Pe de altă parte, şi în urma stimulării vaginale (de exemplu), femeia resimte unde ale plăcerii şi la nivel clitoridian. De altfel, în unele cazuri, şi un sărut intens sau o stimulare a sânilor pot genera unde de plăcere la nivel clitoridian.

Aşadar, unica funcţie a clitorisului este aceasta, obţinerea plăcerii de către femeie, în vreme ce, la bărbat, penisul îi provoacă acestuia şi plăcere, dar, mai ales, îi asigură funcţia excretoare (eliminarea urinei) şi funcţia reproductivă (eliminarea materialului seminal, conţinut de spermă).

¤ Femeia obţine orgasmul mai greu/ mai târziu decât bărbatul. Este adevărat doar că unele femei nu au orgasm şi că adesea o femeie pare a avea nevoie de mai multă stimulare (mai mult timp…) decât un bărbat până a ajunge la orgasm. Dar aceasta nu este nicidecum o regulă generală. Spre un exemplu, femeile care îşi cunosc bine trupul, care îşi cunosc bine clitorisul şi şi-l stimulează eficace (însoţind stimularea directă cu apelul la fantasme), reuşesc să aibă, individual, orgasm clitoridian chiar şi în mai puţin de 3-5 minute. De asemenea, să avem în vedere, tot aici, că unele femei, aflate la un nivel înalt de dorinţă şi excitare, pot avea orgasm doar şi numai fiind atinse (într-un anume fel, apreciat de ele…) pe o (anume…) zonă erogenă sau chiar în momentul în care primesc penisul în vagin.

Să nu uităm, de asemenea, că la femeie, ca şi la bărbat, orgasmul din timpul somnului este resimţit ca venind instantaneu, fără o pregătire fizică sau psihică în acest scop (însă acesta e un caz particular).

¤ Există câte un orgasm pentru fiecare zonă erogenă a femeii? Aşa cum arătam mai sus, unele femei n-au orgasm, iar altele (dorinţă + nivel al excitaţiei + experienţă, context etc.) îl au cu uşurinţă. Apoi, reţineţi explicaţia referitoare la orgasmul clitoridian şi cea referitoare la orgasmul spontan, din timpul somnului. Acum închipuiţi-vă (sau amintiţi-vă; poate că tocmai aşa s-a întâmplat!) un bărbat sărutând intens o femeie şi, la un moment dat, el (sau chiar ea!) punând mâna undeva mai jos… Clipă în care ea are orgasm! Să numim acest orgasm ca fiind al sărutului, al vulvei, poate chiar al penisului pe care îl va fi simţit erect?! Nu. Mai bine este să ne gândim că acea femeie era foarte dorită, foarte excitată, iar orgasmul s-a produs cu participarea întregii sale fiinţe. Dar şi cu participarea lui, care s-a acordat pe deplin cu ea.

Evaluează-ţi capacitatea orgasmică! | Test pentru femei

Sunt numeroase informaţiile care indică faptul că, pentru ca o femeie să aibă orgasm, trebuie să se întrunească mai multe condiţii, unele dintre ele variind de la persoană la persoană. În primul rând, e bine ca femeia să-şi dorească să aibă activitate sexuală, să-şi dorească partenerul, să se afle într-o dispoziţie fizică şi psihică benefică, de confort. Răspunzând cu sinceritate întrebărilor de mai jos, cu varinatele pe care vi le sugerăm, vei şti mai bine cât de aproape sau cât de departe eşti de orgasm! Doar dacă în urma efectuării acestui test eşti încă nelămurită, ne poţi trimite răspunsurile la adresa psis_office at yahoo.com şi ne vom strădui să-ţi oferim o notă şi un răspuns evaluativ.

Acum, când efectuezi testul, te simţi:

a)      obosită, poate că un pic deprimată, poate un pic dezinteresată

b)      sunt de-a dreptul dărâmată

c)      sunt OK, dispusă, senină

Când să faci amor cu partenerul tău…

a)      pur şi simplu, îmi vine să fac dragoste

b)      am, n-am chef, o fac ca să nu mă mai bată la cap

c)      vreau cu orice preţ să am un orgasm astăzi

De regulă, vrei să faci amor cu el…

a)      de fiecare dată când este în preajma mea

b)      dacă el vrea, mă gândesc să nu-l refuz

c)      uneori, rar

Ţi se întâmplă să te mângâi singură?

a)      da

b)      nu

c)      uneori

Iar dacă te mângâi singură ţi se întâmplă să ai orgasm?

a)      de fiecare dată

b)      aproape întotdeauna

c)      rar, niciodată

Iar dacă ai (şi) astfel orgasm, de cât timp ai nevoie până să…?

a)      încă n-am ajuns să-mi dau seama cum să-mi conduc reacţiile spre un astfel de rezultat

b)      îmi sunt suficiente 5-10 minute

c)      vai, durează atât de mult…

Atunci când faci pipi ştii cum să-ţi opreşti jetul?

a)      pot s-o fac de câte ori vreau

b)      pot să-l încetinesc, dar nu-l pot opri

c)      nu pot, nici n-am încercat

Când eşti penetrată, poţi strânge penisul partenerului tău cu muşchii vaginului?

a)      nu, nici nu pricep cum ar trebui să fac

b)      da, îl strâng foarte tare

c)      îl pot strânge doar un pic

Când faci dragoste, ţi se întâmplă să simţi, la nivel vaginal, mici contracţii involuntare?

a)      nu ştiu despre ce este vorba

b)      da, numai uneori, când mă simt foarte excitată

c)      da, adesea

Ai fantasme erotice?

a)      în mod voit nu am, iar dacă mi se întâmplă să-mi zboare mintea la aşa ceva, alung repede gândul

b)      doar uneori, atunci când mă mângâi singură, doar ca să mă ajute să mă excit mai bine

c)      am adesea, şi când sunt singură, şi când fac dragoste cu el

Cum te simţi în momentele în care faci dragoste?

a)      nu mi se întâmplă nimic special

b)      mă las dusă de val şi caut să savurez totul

c)      mă întreb dacă, de data asta, o să am şi eu un orgasm…

Ţi se întâmplă să ai şi orgasm de mai multe ori, unul după altul?

a)      de-aş avea un singur orgasm şi tot ar fi bine

b)      nu

c)      da, uneori

După ce ai avut un orgasm…?

a)      trebuie să ne oprim, fiindcă nu suport mai mult

b)      mergem mai departe, poate că mai prind unul

c)      e inutilă întrebarea

Cum te simţi după ce-ai făcut dragoste?

a)      ce să mai spun? bine că este el mulţumit, bine că s-a terminat

b)      îmi este atât de bine…

c)      mă întreb, ca de fiecare dată: oare acum ce n-a funcţionat?!

Stai la taifas cu partenerul tău despre viaţa voastră sexuală, despre sexualitate în general?

a)      nu

b)      de regulă nu; dar îi mai spun din când în când unde să pună mâna sau ce nu-mi place

c)      da, vorbim ori de câte ori avem ocazia

După opinia ta, care, din cele 3 de mai jos, ar putea fi „regula de aur” ca să ajungi în al şaptelea cer al amorului?

a)      să fiu foarte îndrăgostită; să fim doar noi doi, într-un loc frumos; să savurăm câte un pahar de şampanie, iar el să-mi pună cântecul preferat

b)      el să fie foarte bine dotat; să încercăm cât mai multe poziţii; să fiu foarte dorită

c)      să-mi cunosc corpul şi reacţiile; să-l doresc mult; să mă las dusă de val, alături de el şi de fantasmele mele (mai mult sau mai puţin secrete)

Observaţii? Comentarii? Le aşteptăm în spaţiile de mai jos!

Zonele erogene | Bărbatul

Bărbatul răspunde, de regulă, mai ales la stimularea sexuală axată asupra organelor genitale. Este vorba în primul rând despre penis, iar, în ce-l priveşte pe acesta, zona cu cei mai mulţi captatori senzoriali, zona cu cele mai multe terminaţii nervoase fiind cea a glandului penian (mai ales coroana peniană), inclusiv cea care prezintă inserţia frenului. De asemenea sensibile sunt corpul penisului, până spre baza sa, iar doar într-o anumită măsură scrotul, zona perineală, chiar şi zona din jurul anusului. Toate aceste zone răspund de regulă pozitiv stimulărilor fine aplicate cu degetele, buzele, limba.

Felaţia este activitatea sexuală în cadrul căreia penisul este stimulat cu gura (cu buzele, cu limba), de regulă bărbatul apreciind şi stimularea similară a scrotului.
Ca şi la femeie, în restul corpului se disting zone caracterizate ca fiind erogene precum buzele, obrajii, urechile (mai ales lobii). De asemenea, pielea palmelor, încheieturile mâinilor, mameloanele, feţele interne ale coapselor, fesele (fără ca enumerarea de aici să semnifice şi o ierarhizare).

Zonele erogene | Femeia

Pentru a se declanşa dorinţa sexuală a femeii, zonele erogene care e bine să fie avute în vedere sunt, de regulă (şi fără ca enumerarea ce urmează să implice şi o ierarhizare), buzele, gura, obrajii, palmele, cotul, gâtul şi baza gâtului, lobii urechilor, interiorul coapselor, zona din spatele genunchilor, cea de la baza coloanei etc. De asemenea, sânii şi mameloanele sunt, cu precădere, zone foarte sensibile. Stimularea acestor zone constituie o acţiune erotică eficace în pregătirea trupului femeii pentru stimularea ulterioară a regiunii sale genitale.

În ce priveşte zona genitală a femeii, clitorisul este unicul organ al omului a cărui funcţie este exclusiv cea de a-i procura plăcere. Aşadar, este, din acest punct de vedere, cea mai sensibilă zonă erogenă a femeii. Clitorisul se stimulează eficace cu mişcări delicate executate cu vârful degetului (mai întâi mişcări aplicate capişonului clitoridian şi lobilor clitoridieni, care se găsesc sub labiile mici), cu buzele şi cu limba. Cunnilingus-ul (stimularea clitorisului cu buzele şi cu limba) este, de regulă, foarte apreciat.

Stimularea clitoridiană se poate asocia cu mângâieri aplicate zonelor vecine: muntele lui Venus, vulva, labiile mari, labiile mici; unele femei răspund pozitiv şi la stimularea zonei din jurul anusului.

Interiorul vaginului, ai cărui pereţi se sangvinizează suplimentar în stare de excitaţie, reprezintă de asemenea, într-o anumită măsură, o zonă erogenă. Este vorba, mai ales, despre porţiunea intrării vaginale (corespunzătoare, de asemenea, vecinătăţii bulbilor clitoridieni/ ramurilor clitoridiene). În acest context, trebuie adăugat că sensibilitatea vaginală este în acord şi cu o anume investiţie imaginativă a femeii; altfel spus, dacă dorinţa sa „cere” astfel de atingeri, ele îşi vor face efectul; în schimb, dacă femeia manifestă inhibiţii vizavi de explorarea vaginală, atingerile intravaginale (aplicate cu degetele sau cu jucării erotice) nu sunt dezirabile; această situaţie nu face, de regulă, ca şi coitul să fie considerat de femeie ca fiind neplăcut.

În vagin, la 4-6 cm de intrare, pe peretele anterior, este localizat faimosul punct G. Se consideră că atingerea repetată şi susţinută a acestei zone (manuală sau cu penisul, în timpul coitului) grăbeşte obţinerea orgasmului de către femeie, ba în unele cazuri generează un orgasm mai puternic (sau „mai de calitate”) decât cel clitoridian. Informaţia – de ordin general – trebuie privită însă cu o anumită rezervă, întrucât nu este relevantă pentru toate femeile. S-ar putea spune, bunăoară, că femeile care consideră că posedă un punct G funcţional (şi, ca atare, investesc în acesta) se pot bucura de plăcerea oferită de punctul G; în schimb, la cele care îl ignoră, se pare că stimularea zonei (în caz că aceasta este acceptată) nu are urmări sesizabile.

Cauze psihologice ale tulburãrilor alimentare (7) | „Jucãrii stricate”

În anteriorul articol pe aceastã temã („A mânca din sine, a hrãni în sine”), vã promiteam cã, acum, vom trece în revistã, sumar, câteva trãsãturi ce pot fi specifice persoanei anorexice (dar şi celei bulimice), aspecte privind percepţia asupra culpabilitãţii, asupra puterii, decepţiei, trupului însuşi şi despre configurarea stimei de sine.

Gândire – Obsesia (sau obsesii) referitoare la hranã şi hrãnire (acţiune şi rezultatul acesteia); imagine de sine degradatã; se întâmplã ca persoanele care suferã de anorexie sã aibã sentimentul puterii, al controlului, prin succesul pe care îl constatã şi în care investesc cu prilejul unor exerciþii de privaţiune; în felul acesta se gãsesc, la un moment dat, „pline de încredere în sine”.

Vinovãţie – Un sentiment de culpabilitate este încercat de astfel de persoane întrucât ele se recunosc fiind inferioare altora, dar şi apelând la diverse stratageme pentru a cãpãta atenţie din partea celorlalte sau pentru a se situa „la egalitate” cu acestea ori pentru a le depãşi.

exStorya: Fidelitate vs. infidelitate. Între blazare şi curiozitate

Educaţia sexuală şi religia

Este de înţeles că în familiile/ comunităţile în care influenţa religioasă este mai puternică, adolescenţii tind să amâne mai mult şi mai argumentat începerea vieţii sexuale. Totodată, se poate constata că religia asumată şi practicată are, în multe cazuri, o influenţă decisivă asupra sexualităţii generale a persoanei de-a lungul vieţii. Însă o educaţie vizând abstinenţa, refuzul exprimării sexuale, acceptarea sexului (şi nu ca sex, ci doar ca „unire”) în scopul exclusiv al procreării ni se pare la fel de riscantă în ce priveşte individul ca şi cea de la polul opus, care dă frâu libertinajului.

Prin urmare, considerăm că este benefic ca, din perspectiva dezvoltării armonioase a tânărului iar apoi a adultului, educaţia religioasă să contribuie cu argumente înspre amânarea începerii vieţii sexuale a adolescentului, înspre avertizarea acestuia cu privire la riscurile unor activităţi sexuale lipsite de orizont (parteneri numeroşi, practici sexuale ce pot fi dăunătoare sănătăţii fizice şi psihice a individului şi cuplului etc.), chiar spre acceptarea în sens spiritual a unor perioade de abstinenţă (post). Dar ne este teamă că „norme” religioase precum activitatea sexuală „numai după căsătorie”, „numai pentru procreere”, „numai dacă cere bărbatul”, „numai în poziţia misionarului” etc. sunt cu totul nepotrivite lumii de astăzi.

Educaţia sexuală. De la comunicarea cu băieţii/ fetele, la comunicarea în grup mixt. Părinţi „la reciclare”

…Adolescenţii ar trebui să nu se sfiască a-i întreba pe adulţi ori de câte ori au nevoie de informaţie, ori de câte ori au nevoie de lămuriri, conştienţi că începerea sau amânarea începerii activităţii sexuale nu este doar în relaţie cu „dragostea”, cu apartenenţa la un grup (unde a începe de timpuriu viaţa sexuală ar putea constitui şi o bravadă, şi o „valoare”), ci şi cu ţintele proprii în ce priveşte instrucţia, dezvoltarea, cariera, familia.

Ar fi necesar ca, de timpuriu, în cadrul organizat oferit de şcoală, nu numai pentru a se suplini eventualele goluri de informaţie şi de comunicare din familie, educaţia sexuală a elevilor să înceapă separat (băieţi şi fete), iar apoi împreună, în funcţie de vârste şi nivel de înţelegere.

Se constată că, de regulă, adolescenţii mari (18-20 ani) sunt destul de realişti şi destul de orientaţi în ce priveşte problematica sexuală, având totodată opţiuni pe cale a se contura despre cuplu şi carieră. În schimb, adolescenţii mijlocii (15-17 ani) înclină a romantiza sexualitatea. În vreme ce adolescenţii tineri (începând de la 13 ani) riscă să practice sexul într-un mod depersonalizat, chiar mecanic, copleşiţi totodată de sentimente de anxietate, negare şi de un spirit de aventură, de risc. Din nefericire, intervenţia asupra unor tineri de 13-15 ani care au debutat în viaţa sexuală este adesea extrem de dificilă, ei dovedindu-se rebeli, intoleranţi la argumente.

Puţini specialişti au în vedere că, în raport cu adolescenţii, părinţii înşişi ar avea nevoie de educaţie sexuală, de „reciclarea” educaţiei sexuale. Adesea, părinţii sunt mai curând interesaţi să facă cunoscute o serie de valori proprii, concomitent interesaţi să-şi transmită teama că n-ar vrea „să se întâmple”… În vreme ce adolescenţii trebuie să ştie şi să înţeleagă precis care este sensul transformărilor fiziologice şi psihice prin care trec şi care e sensul maturizării sexuale. Părinţii e bine să anticipeze întrebări pe care adolescenţii amână a le pune şi să-şi construiască răspunsuri limpezi pentru acestea: Când este firesc să săruţi pentru prima dată? Ce este permis şi care sunt limitele contactelor fizice între adolescenţii care se iubesc? Care ar putea fi urmările unei iubiri adolescentine? De ce nu rezistă iubirile din adolescenţă? Când ştiu că sunt pregătit/ pregătită a avea un raport sexual? Este de folos raportul sexual pentru a-mi păstra prietenul/ prietena?